OK
X
vehemență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. véhémence, lat. vehementia)
1.
violență,
impetuozitate;
înfocare.
catilinară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catilinaire)
1.
cele
patru
discursuri
ale
lui
Cicero
împotriva
lui
Catilina.
2.
(fig.)
apostrofă
vehementă
la
adresa
cuiva.
diatribă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diatribe, lat. diatriba)
1.
(ant.)
gen
literar
promovat
de
filozofii
cinici,
care
își
popularizau
învățăturile
moral-filozofice
dialogând
cu
un
adversar
imaginar,
într-un
stil
familiar,
presărat
cu
anecdote,
aforisme,
jocuri
de
cuvinte.
2.
disertație
critică.
(p.
ext.)
scriere,
cuvântare
vehementă;
pamflet.
violență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
violent;
tărie,
intensitate;
vehemență;
acuitate.
2.
lipsă
de
stăpânire
de
sine;
impulsivitate,
brutalitate;
siluire.
3.
folosirea
forței
în
relațiile
interumane
sau
interstatale.
4.
teoria
~ei
=
teorie
sociologică
potrivit
căreia
inegalitatea
socială
își
are
geneza
în
folosirea,
pe
o
anumită
treaptă
a
dezvoltării,
a
violenței
de
către
unii
oameni
împotriva
altora.
5.
(jur.)
orice
constrângere
a
liberei
voințe;
încălcare
a
ordinii
legale.