OK
X
impulsivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impulsivité)
1.
însușirea
de
a
fi
impulsiv;
lipsă
de
stăpânire,
violență,
brutalitate.
violență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
violent;
tărie,
intensitate;
vehemență;
acuitate.
2.
lipsă
de
stăpânire
de
sine;
impulsivitate,
brutalitate;
siluire.
3.
folosirea
forței
în
relațiile
interumane
sau
interstatale.
4.
teoria
~ei
=
teorie
sociologică
potrivit
căreia
inegalitatea
socială
își
are
geneza
în
folosirea,
pe
o
anumită
treaptă
a
dezvoltării,
a
violenței
de
către
unii
oameni
împotriva
altora.
5.
(jur.)
orice
constrângere
a
liberei
voințe;
încălcare
a
ordinii
legale.