OK
X
circumlocuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
1.
expunere
pe
ocolite
a
unei
idei
care
poate
fi
redată
direct,
mai
concis;
perifrază.
perifrază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. périphrase, lat. periphrasis, germ. Periphrase)
1.
exprimare
prin
mai
multe
cuvinte
a
ceea
ce
în
mod
normal
se
redă
printr-un
cuvânt;
circumlocuție;
grup
de
cuvinte
care
înlocuiește
un
termen
propriu.
2.
~
verbală
=
construcție
formată
dintr-un
verb
însoțit
de
un
semiauxiliar
de
modalitate
sau
de
aspect.