OK
X
damasc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. damasco)
1.
țesătură
de
in,
bumbac,
mătase
etc.
decorată
cu
flori
și
ornamente
în
relief.
damaschetă
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)
1.
stofă
scumpă
de
mătase,
renumită
în
secolul
XVIII,
provenită
din
Veneția
sau
din
Orient;
damasc.
2.
tip
de
pânză
brodată
cu
flori
de
aur
și
argint
care
a
fost
realizată
la
Veneția.
damaschina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. damasquiner)
1.
a
îmbrăca
în
damasc.
2.
a
încrusta
în
oțel,
în
fier,
fildeș
sau
os
firicele
de
aur
sau
de
argint.
damaschinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. damasquinage)
1.
acțiunea
de
a
damaschina
și
rezultatul
ei;
damaschinare.
2.
arta
de
a
încrusta
diferite
metale
unul
în
altul;
(înv.)
damaschinărie.
3.
(rar)
procedeu
prin
care
se
obține
o
țesătură
cu
desene
satinate
pe
un
fond
mat.
damaschetă
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)
1.
stofă
scumpă
de
mătase,
renumită
în
secolul
XVIII,
provenită
din
Veneția
sau
din
Orient;
damasc.
2.
tip
de
pânză
brodată
cu
flori
de
aur
și
argint
care
a
fost
realizată
la
Veneția.
damaschina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. damasquiner)
1.
a
îmbrăca
în
damasc.
2.
a
încrusta
în
oțel,
în
fier,
fildeș
sau
os
firicele
de
aur
sau
de
argint.
damaschinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. damasquinage)
1.
acțiunea
de
a
damaschina
și
rezultatul
ei;
damaschinare.
2.
arta
de
a
încrusta
diferite
metale
unul
în
altul;
(înv.)
damaschinărie.
3.
(rar)
procedeu
prin
care
se
obține
o
țesătură
cu
desene
satinate
pe
un
fond
mat.