Dictionar

gramatist

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. grammatiste, lat. grammatista)

1. învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Grecia antică.
2. profesor, specialist în gramatică.
3. (depreciativ) gramatician îngust la minte, care ține doar la aplicarea strictă a regulilor.
 

gramatistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. grammatistica)

1. învățământul gramaticii elementare; predarea primelor elemente ale gramaticii.
 

epigramist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. epigrammista)

1. autor de epigrame, de poezii satirice; (înv.) epigramatist.
 

gramatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (gramatică + -ian, cf. fr. grammairien)

1. persoană care studiază în profunzime gramatica, setul de reguli ale unei limbi; specialist în gramatică.
2. persoană care, prin profesie, predă gramatică sau compune lucrări de gramatică.
3. (sinonime) (înv.) gramatic, (înv.) gramatist.