OK
X
anastrofă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anastrophe)
1.
procedeu
stilistic
constând
în
inversarea
topicii
normale
a
cuvintelor
într-o
propoziție.
2.
perioadă
cu
modificări
rapide
în
forma
organismelor.
epanastrofă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. epanastrophe)
1.
(retorică)
figură
de
stil
constând
în
repetarea,
la
sfârșitul
unei
propoziții,
a
cuvântului
situat
la
începutul
unei
propoziții
precedente
(schematizată
astfel
A_______
/
_______A);
epanadiploză.
2.
(antonim)
anadiploză.
epanadiploză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. epanadiplosi, gr. epana- diplosis)
1.
figură
retorică
constând
în
reluarea
unui
cuvânt
sau
grup
de
cuvinte
de
la
începutul
unei
unități
sintactice
sau
metrice
la
sfârșitul
ei;
epanastrofă;
prozapodoză;
rediție2.