OK
X
parcelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. parcelle)
1.
porțiune
de
teren
delimitată
precis
și
destinată
unui
anumit
scop.
parcela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. parceller)
1.
a
compartimenta
un
teren,
o
pădure
etc.
în
parcele.
parcelar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. parcelaire)
1.
(despre
culturi)
care
se
face
pe
parcele.
parcelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (parcela)
1.
acțiunea
de
a
parcela
și
rezultatul
ei;
împărțirea
(unui
teren)
în
parcele.
2.
(concret.)
grup
de
parcele
alcătuind
un
ansamblu;
teren
împărțit
în
parcele.
parcelator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (parcela + -tor)
1.
specialist
în
operații
de
parcelare.
subparcelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sous-parcelle)
1.
porțiune
dintr-o
pădure,
omogenă
ca
arboret,
diferențiată
în
scopul
lucrărilor
de
amenajare
a
pădurii.
lot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lot)
1.
fiecare
dintre
porțiunile
în
care
a
fost
împărțit
un
teren,
o
pădure;
parcelă.
2.
grup,
serie
(de
persoane).
3.
grup
de
obiecte,
de
mărfuri
asemănătoare.
parcelator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (parcela + -tor)
1.
specialist
în
operații
de
parcelare.
rizerie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rizerie, rizière)
1.
parcelă
de
pământ
rezervată
cultivării
orezului;
câmp
cultivat
cu
orez;
orezărie.
parcelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (parcela)
1.
acțiunea
de
a
parcela
și
rezultatul
ei;
împărțirea
(unui
teren)
în
parcele.
2.
(concret.)
grup
de
parcele
alcătuind
un
ansamblu;
teren
împărțit
în
parcele.