Dictionar

autocaracteriza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + caracteriza)

1. a-și caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).
 

autocaracterizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autocaracteriza)

1. faptul de a se autocaracteriza; (rar) autocaracterizat.
2. caracterizare de către sine însuși prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici.
 

autocaracterizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autocaracteriza)

1. care se caracterizează pe sine însuși.
 

autodefiniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + definiție)

1. caracterizare a propriei persoane; autocaracterizare.
 

defini

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. définir, lat. definire)

1. tr. a da o definiție; a explica sensurile unui cuvânt, ale unei noțiuni.
2. a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva.
3. refl. a se autocaracteriza.
 

autocaracterizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autocaracteriza)

1. faptul de a se autocaracteriza; (rar) autocaracterizat.
2. caracterizare de către sine însuși prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici.