scuturătură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (scutura + -ătură)
Etimologie: (scutura + -ătură)
1. faptul de a (se) scutura.
2. mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
3. scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze.
4. dereticare, curățenie.
5. (fig.) ploaie ușoară și scurtă de vară.
6. (reg.; expr.) ~ de friguri = acces (de friguri); frison.