OK
X
autoînsămânțare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + însămânţare)
1.
(bot.)
însămânțare
naturală
a
plantelor
prin
scuturarea
și
împrăștierea
semințelor;
(rar)
autoînsămânțat.
maracas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. maracas)
1.
instrument
muzical
de
percuție,
din
două
nuci
de
cocos
cu
un
mâner,
umplute
cu
nisip
sau
grăunțe
mici,
care,
prin
scuturare,
produc
sunete
asemănătoare
cu
ale
castanietelor.
deflorare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deflora)
1.
pierdere
a
virginității;
dezvirginare.
2.
(înv.)
scuturare
de
flori
a
unei
plante.
3.
deflorat,
deflorație.
scuturiș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (scutura + -iș)
1.
(reg.)
scuturare
(a
frunzelor,
a
florilor,
a
roadelor).
2.
(prin
ext.)
scuturătură.
scutureală
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (scutura + -eală)
1.
scuturare
a
pomilor
fructiferi,
scuturiș;
fructe
scuturate
de
vânt
sau
recoltate
prin
scuturare.
2.
ștergere
a
prafului
de
pe
obiectele
din
casă;
curățenie,
dereticare,
scuturare.
3.
(expr.)
~
de
ninsoare
=
ninsoare
ușoară;
fulguială.
4.
(expr.)
~
de
nori
=
ploaie
de
vară
ușoară
și
de
scurtă
durată;
scuturătură.
autoînsămânțat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoînsămânța)
1.
(bot.)
care
se
însămânțează
singur
prin
scuturarea
și
împrăștierea
semințelor.