Dictionar

bimetalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bimétallisme)

1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
2. (antonim) monometalism.
 

bimetalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bimétalliste)

1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.
 

monometalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monométallisme)

1. sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acționează ca etalon monetar; teorie care preconizează acest sistem.
2. (antonim) bimetalism.