biscuit
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. biscuit)
Etimologie: (fr. biscuit)
1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr.
2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură.