Dictionar

farsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farce, it. farsa)

1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură.
 

gioarsă

Parte de vorbire:  s.f. (familiar)  
Etimologie: (nesigură, cf. cioarsă)

1. haină veche și uzată; jerpelitură.
2. (prin gener.) obiect uzat; vechitură.
3. (depr.) femeie care practică prostituția; prostituată.
4. (var.) cioarsă.
 

marșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marcher)

1. (fam.) a accepta, a fi de acord.
2. a se lăsa corupt.
 

marșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Marsch)

1. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării.
 

preavărsa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (prea + vărsa)

1. a (se) revărsa.
2. a (se) vărsa din abundență.
 

retrors, -oarsă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat retrorsus)

1. (bot.; despre organe) îndepărtat îndărăt.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

afluent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluent, lat. affluens)

1. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare.
 

aleză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
 

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.