adresare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adresa)

1. acțiunea de a adresa.
2. trimitere a unei scrisori, pachet etc.
3. scriere a adresei pe o scrisoare, pachet etc.
4. îndreptare către cineva pentru a spune ceva.
5. îndreptare către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.
6. (inform.) acțiunea de identificare a locațiilor de memorie printr-o adresă care permite accesul direct la informațiile procesate sau care urmează să fie procesate.

agresare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din agresa)

1. acțiunea celui care agresează; agresiune.

aniversare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aniversa)

1. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva.

asemănător; similar, apropiat ca înfățișare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT admonens; accedens
2. FR semblable; proche
3. EN similar; near
4. DE ähnlich; annähernd; gleichartig
5. RU подобный; похожий; близкий; сходный
6. HU hasonlító, emlékeztető

aspect, înfățișare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aspectus; aspectuus
2. FR aspect
3. EN aspect
4. DE Aussehen; Aspekt; Ansicht
5. RU aспект
6. HU kinézés, külső megjelenés

autoamorsare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-amorçage)

1. amorsare spontană a unei mașini sau reacții, fără intervenția unui agent exterior.

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.

abrastol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. abrastol - nume comercial)

1. sare de calciu a naftolului, substanță antiseptică în vinificație.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroșarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.