Dictionar

cameleon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință.
 

cameleonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caméléonique)

1. caracteristic cameleonului.
2. (despre oameni) versatil.
 

cameleonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléonisme)

1. însușire a unor reptile de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.
2. (fig.) schimbare a purtării și a convingerilor cuiva în funcție de împrejurări.
 

cameleoniza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléoniser)

1. a-și schimba convingerile după împrejurări.
 

cameleonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caméléonique)

1. caracteristic cameleonului.
2. (despre oameni) versatil.
 

lacertilieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lacertiliens)

1. pl. ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi: șopârlele, cameleonii, gecko etc.; saurieni.
 

saurieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sauriens)

1. pl. ordin de reptile cu corpul acoperit cu solzi cornoși, alungit și prevăzut cu patru picioare: șopârlele, cameleonii etc.