OK
X
aporetică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aporétique)
1.
modalitate
de
filozofare
care
se
rezumă
la
punerea
problemelor,
în
termeni
noi,
fără
a
căuta
răspunsuri.
biocosmetică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + cosmetică)
1.
cosmetică
în
care
tratamentul
este
de
tip
biologic.
bioenergetica
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
bioenergetica
2.
FR
bioénergétique
3.
EN
bioenergetics
4.
DE
Bioenergetik
5.
RU
биоэнерrетикa
6.
HU
bioenergetika
bioetică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bioéthique, it. bioetica)
1.
morală
a
științei
în
general
și
a
medicinei
în
special,
care
interzice
comercializarea
corpului
uman
și
traficul
de
organe.
cibernetică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan „a conduce”)
1.
știință
care
are
ca
obiect
studiul
matematic
al
legăturilor,
comenzilor
și
controlului
în
sistemele
tehnice
și
în
organismele
vii,
pentru
proiectarea
și
construirea
mașinilor
și
a
aparatelor
automatice,
electronice,
capabile
a
efectua
diferite
operații.
2.
parte
a
politicii
care
se
ocupă
de
mijloacele
de
guvernare,
potrivit
clasificării
lui
Ampère.
3.
(var.)
chibernetică.
dietetică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. diététique)
1.
ramură
a
medicinei
care
se
ocupă
cu
studiul
și
stabilirea
regimurilor
alimentare.
2.
set
de
reguli
de
igienă
alimentară
bazate
pe
studiul
valorilor
calorice
și
nutritive
ale
alimentelor,
făcând
posibilă
stabilirea
dietei
adecvate
pentru
fiecare
persoană.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
acetaldehidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)
1.
(chimie)
aldehidă
rezultată
din
oxidarea
etanolului,
cu
formula
chimică
CH
3
CHO,
care
are
un
miros
caracteristic
de
măr
verde;
etanal,
aldehidă
acetică.
acetoliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétolyse)
1.
transformare
chimică
a
celulozei,
cu
un
amestec
de
acid
sulfuric,
acid
acetic
și
anhidridă
acetică.
acropatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acropathie)
1.
(med.)
denumire
genetică
a
afecțiunilor
extremităților
membrelor;
patologia
extremităților
(mâini,
picioare,
degete
et
cetera).
adopțianist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adoptianiste)
1.
(Evul
Mediu)
referitor
la
adopțianism,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.