OK
X
semifinală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. semi-final)
1.
fază
a
unor
întreceri
sportive
care
precedă
finala.
aprecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. apprecatio)
1.
(istorie)
scurtă
rugăciune
finală
de
binecuvântare
în
documentele
medievale.
2.
(prin
ext.)
formulă
de
încheiere.
atomicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. atomicité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
atomic;
caracter
atomic.
2.
(înv.)
(chimie)
numărul
de
perechi
de
electroni
pe
care
un
atom
le
poate
avea
în
comun
cu
alți
atomi;
valență
atomică.
3.
(economie)
stare
de
echilibru
a
pieței
caracterizată
de
numărul
mare
de
cumpărători
și
vânzători
și
de
faptul
că
niciunul
nu
îi
domină
pe
ceilalți
prin
importanța
sa.
4.
(programare)
calitatea
unei
operațiuni,
sau
a
unui
set
de
operații,
de
a
rula
în
întregime,
fără
a
putea
fi
întreruptă
înainte
de
instrucțiunea
finală.
bilanț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bilanz)
1.
tablou
contabil
al
activului
și
pasivului
unei
întreprinderi
sau
activități
financiare,
economice
etc.,
la
un
moment
dat.
2.
(biol.)
sinteză
cantitativă
a
tuturor
elementelor
primite
și
cedate
de
organism.
3.
(fig.)
situație
finală,
rezultat
al
unei
acțiuni.
coda 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. coda)
1.
secțiune
finală
a
unei
compoziții
muzicale,
codița
unei
note
muzicale;
cauda
(2).
2.
grup
de
note
muzicale
care
încheie
tema
unei
fugi.
concluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1.
judecată
care
rezultă
dintr-un
șir
de
constatări
sau
argumente;
încheiere.
2.
ultima
parte
a
unei
expuneri,
a
unei
opere.
3.
(muz.)
ultima
secțiune
din
expoziția
unei
sonate.
4.
a
trage
~ii
=
a
rezuma
ideile
emise
de
participanții
la
o
dezbatere.
5.
judecată
finală
a
unui
silogism.
6.
(mat.)
parte
din
enunțul
unei
teoreme
al
cărei
adevăr
se
deduce
prin
demonstrație.
7.
(pl.)
încheiere
a
unei
chestiuni
făcută
de
o
autoritate
judiciară
sau
ministerială;
aviz,
propunere.
8.
a
pune
~ii
=
a
formula
pe
scurt
acuzarea
(sau
apărarea)
într-un
proces.
crază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crase)
1.
fuziune
a
vocalei
inițiale
a
unui
cuvânt
cu
vocala
finală
a
cuvântului
precedent.