OK
X
înduplecăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (îndupleca + -[ă]cios)
1.
care
se
înduplecă,
se
moaie,
se
pleacă
la
rugăminți.
2.
care
acordă
cu
ușurință
ceea
ce
i
se
cere.
cerber
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cerbère, lat. cerberus)
1.
(mit.)
câine
cu
trei
capete
care
păzea
intrarea
în
infern.
2.
(fig.)
paznic,
gardian
neînduplecat.
conciliant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conciliant)
1.
care
se
lasă
ușor
înduplecat;
împăciuitor.
deprecație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déprécation, lat. deprecatio)
1.
figură
retorică
prin
care
este
implorat
cel
pe
care
vrem
să-l
înduplecăm.
exorație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. exoratio, fr. exoration)
1.
rugă,
implorare
cu
scopul
de
a
îndupleca
pe
cineva.
2.
cerere
de
iertare,
de
clemență,
adresată
lui
Dumnezeu.
3.
(var.)
(înv.)
essorațiune,
(înv.)
exorațiune.
implacabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. implacable, lat. implacabilis)
1.
de
neînduplecat,
neîndurător.
2.
care
se
produce
în
mod
fatal;
inexorabil.
inexorabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inexorable, lat. inexorabilis)
1.
neînduplecat,
fără
milă.
2.
implacabil.