Dictionar

argilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argile, lat. argilla)

1. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut.
 

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.
 

ARGILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. argilla „lut, argilă”)

1. „argilă”.
 

argilifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argilifère)

1. care conține argilă; argilos.
 

argilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. argilisation)

1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicaților.
2. impermeabilizare a unei roci față de apă prin umplerea fisurilor cu argilă.
 

ARGILO-, ARGILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. argilo-, argili-, cf. lat. argilla)

1. „argilă”.
 

argilos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argileux)

1. care conține sau este alcătuit din argilă; lutos.
2. (fig.) (despre oameni) pământiu la față.