Dictionar

comitat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Komitat, lat. comitatus)

1. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district.
 

comitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comitatif)

1. (lingv.) care exprimă ideea de asociere.
 

vicecomitat

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (vice- + comitat)

1. district în care își exercita atribuțiile un vicecomite.
 

comite 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. comes, it. comite)

1. conducător al unui comitat.
 

contesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comtesse, it. contessa)

1. soție, văduvă sau fiică de conte.
2. (Evul Mediu) femeie nobilă care posedă un comitat.
 

district

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. district, lat. districtus)

1. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut.
2. comitat.
 

șerif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. sheriff, fr. shériff)

1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc.
2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat.