Dictionar

aiurisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. ahurissant)

1. care aiurește; care surprinde prin latura sa extraordinară, neașteptată; stupefiant, surprinzător.
2. (antonime) normal, banal.
 

aspergilale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspergillales)

1. ordin de ciuperci ascomicete: mucegaiurile (aspergilul, penicilium etc.).
 

dialectolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dialectologue)

1. specialist în dialectologie, disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi.
 

dialectologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dialectologie)

1. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi.
2. ramură a lingvisticii care studiază variația diatopică a limbajului.
 

diasistem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diasystem, fr. diasystème)

1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem.
 

hidric 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrique)

1. referitor la apă; (despre un regim alimentar) care se compune numai din apă (sau ceaiuri, zeamă de fructe).
 

lignicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lignicole)

1. (despre organisme animale sau vegetale) care trăiește, crește pe lemne, pe putregaiuri.