OK
X
antropocentrism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropocentrisme)
1.
concepție
potrivit
căreia
omul
este
rațiunea
de
a
fi
a
universului.
antropism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropisme)
1.
concepție
teologică
înrudită
cu
antropocentrismul
și
antropomorfismul,
care
consideră
omul
ca
fiind
opus
întregii
naturi.
antropocentric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropocentrique)
1.
privitor
la
antropocentrism,
care
aparține
antropocentrismului
(doctrină
care
plasează
omul
în
centrul
Universului).
2.
care
constă
în
adoptarea
antropocentrismului
(vorbind
despre
un
sistem
filozofic
sau
cosmologic).