OK
X
bizar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bizarre)
1.
(și
adv.)
ciudat,
straniu,
extravagant;
supărător.
bizarerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bizarrerie)
1.
ciudățenie,
extravaganță;
fantezie.
abracadabrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abracadabrant)
1.
cu
totul
neobișnuit;
surprinzător,
uluitor,
extraordinar;
ciudat,
bizar.
acutrament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accoutrement)
1.
îmbrăcăminte
bizară
și
ridicolă;
împopoțonare.
bariolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bariolé)
1.
însemnat
cu
benzi
de
culori
asortate
bizar;
pestriț,
bălțat.
baroc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
în
arhitectură,
pictură,
literatură,
muzică,
predominant
între
sfârșitul
Renașterii
și
mijlocul
sec.
XVIII,
care
cultivă
libertatea
și
monumentalitatea
formelor,
ornamentația
excesivă,
inventivitatea
și
fantezia
exprimării.
2.
stil
de
la
sfârșitul
perioadelor
clasice,
în
care
forma
se
dezvoltă
în
dauna
conținutului.
3.
(fig.)
exagerat;
bizar,
extravagant.
confabulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1.
(glumeț)
conversație
lungă
și
intimă.
2.
tulburare
de
memorie
constând
din
reproducerea
unor
evenimente
imaginare,
bizare
sau
contradictorii.
3.
fabulație
delirantă.
estruos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. estroso)
1.
înzestrat
cu
o
creativitate
fertilă;
original;
împlinit.
2.
caracterizat
printr-un
comportament
ciudat
și
neobișnuit;
bizar,
capricios.