OK
X
iarbă; plantă ierboasă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
herba;
gramen
2.
FR
herbe;
herbage
3.
EN
herb;
grass
4.
DE
Gras;
Pflanze
5.
RU
трaвa
6.
HU
fű,
fűfélék
verde ca iarba
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
graminicolor;
herbeus;
herbicolor
2.
FR
vert
comme
l’herbe;
couleur
de
l’herbe
3.
EN
grass-green;
herb-green
4.
DE
grasgrün;
grasfarbig
5.
RU
зелёный
кaк
трaвa;
трaвяно-зелёный
6.
HU
fűzöld
AGROSTO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. agrosto-, cf. gr. agrostis „buruiană, iarbă”)
1.
„iarbă,
pășune;
graminee”.
banchetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banquette)
1.
bancă
mică
fără
spetează;
canapea
în
compartimentele
vagoanelor
de
cale
ferată.
2.
suprafață
orizontală,
platformă
pe
un
taluz
ori
la
baza
lui,
spre
a-i
spori
stabilitatea.
3.
rambleu
format
din
excedentul
de
material
excavat.
4.
fâșie
orizontală
de-a
lungul
unui
terasament.
5.
(echit.)
obstacol
natural
format
dintr-o
moviliță
acoperită
cu
iarbă.
6.
~
litorală
=
platformă
de
abraziune
îngustă
la
piciorul
unei
faleze.
BOTAN-, BOTANO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. botan/o/-, cf. gr. botane)
1.
„plantă,
iarbă”.
defalca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. défalquer, lat. defalcare)
1.
a
desprinde,
a
da
la
o
parte
o
sumă
dintr-o
socoteală,
dintr-un
cont;
a
desprinde
o
parte
dintr-un
tot.
2.
a
împărți
(o
lucrare,
un
teren
etc.)
în
mai
multe
părți.
3.
(înv.)
a
cosi
iarba.
4.
(var.)
(înv.)
a
defălca.
erbacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. herbacé, lat. herbaceus)
1.
(plantă)
cu
tulpina
subține,
nelignificată,
cu
aspect
de
iarbă.
ERBI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. herbi-, cf. lat. herba „iarbă”)
1.
„iarbă,
buruiană”.