OK
X
maniac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maniaque)
1.
(suferind)
de
o
manie;
(om)
preocupat
în
mod
exagerat
de
ceva;
tipicar.
maniacal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maniacal)
1.
care
caracterizează
o
manie;
care
se
referă
la
manie
sau
la
maniaci;
de
maniac;
(rar)
maniac.
maniaco-depresiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maniaco-dépressif)
1.
(despre
psihoze)
care
se
caracterizează
prin
alternanța
dintre
excitație
și
depresiune.
ciclostenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cyclosthénie)
1.
formă
atenuată
de
psihoză
maniacală
depresivă,
prin
ușoare
stări
de
astenie
periodice.
erotoman, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. érotomane)
1.
(persoană)
care
suferă
de
erotomanie,
care
are
obsesii
erotice;
obsedat
sexual;
(înv.)
erotomaniac.
2.
(persoană)
care
are
o
nevoie
excesivă
de
raporturi
sexuale;
(înv.)
erotomaniac.
hipertimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hyperthymie)
1.
ansamblu
de
tulburări
atribuite
funcționării
exagerate
a
timusului,
la
copii
și
adolescenți.
2.
creștere
exagerată
a
bunei
dispoziții,
în
stările
maniacale.
logoree
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. logorrhée)
1.
creștere
patologică
a
ritmului,
a
debitului
vorbirii,
la
unii
maniaci.
2.
(fam.)
limbuție.
maniacal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maniacal)
1.
care
caracterizează
o
manie;
care
se
referă
la
manie
sau
la
maniaci;
de
maniac;
(rar)
maniac.
monoman, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. monomane)
1.
(suferind)
de
monomanie;
monomaniac.