Dictionar

odorifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. odorifero, lat. odorifer)

1. care răspândește un miros plăcut; odorant.
 

odoriferant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. odoriférant)

1. care are un miros în general plăcut; odorant.
2. (var.) odoriferent.
3. (antonime) pestilențial, mefitic.
 

aromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanță care răspândește o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
 

odorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. odorant)

1. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant.
 

odoriferant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. odoriférant)

1. care are un miros în general plăcut; odorant.
2. (var.) odoriferent.
3. (antonime) pestilențial, mefitic.
 

odorific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. odorifique)

1. care răspândește un miros; mirositor, odorifer.
 

cu miros plăcut; odorant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus
2. FR embaumant; odorant; odorifèrant; à odeur agréable
3. EN fragrant; suaveolent; scented pleasantly
4. DE duftend; wohlriechend
5. RU пaхучий; душистый; aромaтный
6. HU illatos, kellemes szagú
 

plăcut mirositor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus
2. FR embaumant; odorant; odorifèrant
3. EN fragrant; suaveolent
4. DE duftend; wohlriechend
5. RU пaхучий; душистый; aромaтный
6. HU kellemes illatú