OK
X
odorifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. odorifero, lat. odorifer)
1.
care
răspândește
un
miros
plăcut;
odorant.
odoriferant, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (fr. odoriférant)
1.
care
are
un
miros
în
general
plăcut;
odorant.
2.
(var.)
odoriferent.
3.
(antonime)
pestilențial,
mefitic.
aromat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)
1.
substanță
care
răspândește
o
aromă;
mirodenie.
2.
substanță
odoriferantă
aparținând
în
general
regnului
vegetal
(mai
rar
regnului
animal)
și
folosită
în
medicină,
în
parfumerie
și
mai
ales
la
gătit
ca
ingredient
sau
condiment.
odorant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. odorant)
1.
care
degajă
un
miros
(plăcut);
odorifer,
odoriferant.
odoriferant, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (fr. odoriférant)
1.
care
are
un
miros
în
general
plăcut;
odorant.
2.
(var.)
odoriferent.
3.
(antonime)
pestilențial,
mefitic.
odorific, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. odorifique)
1.
care
răspândește
un
miros;
mirositor,
odorifer.
cu miros plăcut; odorant
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
odore
grato;
odoratus;
suaveolens;
evosmus
2.
FR
embaumant;
odorant;
odorifèrant;
à
odeur
agréable
3.
EN
fragrant;
suaveolent;
scented
pleasantly
4.
DE
duftend;
wohlriechend
5.
RU
пaхучий;
душистый;
aромaтный
6.
HU
illatos,
kellemes
szagú
plăcut mirositor
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
odore
grato;
odoratus;
suaveolens;
evosmus
2.
FR
embaumant;
odorant;
odorifèrant
3.
EN
fragrant;
suaveolent
4.
DE
duftend;
wohlriechend
5.
RU
пaхучий;
душистый;
aромaтный
6.
HU
kellemes
illatú