tracoman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (tracomanie)

1. I. referitor la tracomanie (pseudoștiință naționalistă, întâlnită la bulgari și români, care susține că tracii erau un fel de rasă stăpână europeană).
2. II. adept al tracomaniei.

stăpâncă

Parte de vorbire:  s.f. (pl. -nce) (regional)  
Etimologie: (stăpân + -că)

1. femeie care dispune în fapt sau de drept de anumite puteri asupra unor oameni (sclavi, iobagi et cetera), considerată în raport cu aceștia; stăpână, (reg.) stăpâneasă.
2. femeie în serviciul căreia se află angajat cineva; stăpână, (reg.) stăpâneasă.

birtășiță

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (birtaș + -iță)

1. soția birtașului; stăpâna unui birt; birtășoaică.

patroană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. patronne)

1. femeie cu autoritate de patron.
2. fondatoarea unei biserici, etc.
3. sfântă sub a cărei ocrotire este plasată o comunitate, o frăție, un oraș, o țară et cetera (care, de obicei, îi poartă numele).
4. stăpâna casei, în raport cu angajații ei.
5. (antichitate) cetățeană bogată și influentă a Romei Antice, de obicei patriciană, care acorda protecție cetățenilor mai săraci, care constituiau clientela ei.
6. (prin analogie) femeie influentă care promovează cariera cuiva oferindu-i sprijin.
7. femeie care deține sau conduce o afacere mică sau mijlocie; femeie care conduce o întreprindere; angajatoare.
8. (înv.) femeie ocrotitoare; protectoare.