turnură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. tournure)
Etimologie: (fr. tournure)
1. înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele.
2. întorsătură.
3. fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.
4. perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie.