Dictionar

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.
 

dalmatică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franței.
3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.
 

decolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décolleter)

1. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite.
 

dessous

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. dessous)

1. lenjerie de damă care se poartă sub jupă sau rochie.
2. îmbrăcăminte de piele, lenjerie de corp pentru femei.
3. (var.) desu.
 

godeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. godet)

1. cupă de elevator.
2. piesă din material izolant utilizată pentru realizarea de legături electrice.
3. fald, cută la o rochie, la o draperie etc.
4. urmă pe care o lasă presiunea degetului pe un tegument cutanat sau mucos infiltrat de un edem.
 

jupon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jupon)

1. fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei pentru a o menține înfoiată.