OK
X
girocompas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gyrocompas)
1.
compas
(2)
giroscopic;
girobusolă.
girobusolă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. girobussola)
1.
instrument
de
navigație
care
indică
nordul
geografic
exploatând
proprietățile
mișcărilor
giroscopice,
independent
de
câmpul
magnetic
al
pământului;
busolă
giroscopică,
girocompas.
giroscopic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gyroscopique)
1.
care
aparține
giroscopului;
privitor
la
giroscop.
2.
care
include
un
giroscop,
care
este
echipat
cu
un
giroscop.
3.
compas
~
=
compas
care
se
bazează
pe
principiul
giroscopului,
instalat
pe
bordul
(aero)navelor;
girocompas.