Dictionar

oxalat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oxalate)

1. sare sau ester al acidului oxalic.
 

argentotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argentitypie)

1. procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluție de nitrat de argint și de oxalat de potasiu.
 

druză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. druse)

1. cavitate existentă în anumite roci și căptușită cu cristale; geodă.
2. cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale.
 

OXAL(O)-, OXALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. oxal/o/-, oxali-, cf. lat., gr. oxalis „măcriş”)

1. „acid oxalic, oxalat”.
 

OXALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. oxalis „măcriș”)

1. „oxalat”.
 

oxalifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxalifère)

1. (despre celule) care conține cristale de oxalat de calciu.
 

oxaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oxalose)

1. afecțiune rară, la copii, caracterizată prin depunerea cristalelor de oxalat de calciu în rinichi și în alte organe și prin litiază urinară oxalică.