Dictionar

asomare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asoma)

1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.
2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.
3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.
4. (fig.) inoportunare.
 

asomator 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. assomoir)

1. aparat, instalație sau armă care servește la asomare.
 

asomator 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operația de asomare (într-un abator).
2. (fig.) ucigaș; bătăuș.
 

merlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. merlin)

1. coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
2. ciocan pentru asomarea animalelor la abator.
 

asomat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. asoma)

1. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică; asomare.
2. lovire de moarte; asomare.