Dictionar

bandulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bandola)

1. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele.
 

capelatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. capelage)

1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
 
 

cordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordage)

1. totalitatea parâmelor unei corăbii.
2. împletitură de corzi elastice (a unei rachete de tenis etc.).