OK
X
dărâmător, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (dărâma + -ător)
1.
persoană
care
dărâmă;
demolator.
atefobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. atephobia)
1.
teamă
patologică
de
ruine,
de
dărâmături.
risipire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. risipi)
1.
acțiunea
de
a
irosi
(bani,
o
avere,
un
patrimoniu)
în
cheltuieli
dezordonate,
inutile,
excesive;
rezultatul
acestei
acțiuni.
2.
împrăștiere,
răspândire,
dispersare.
3.
(concretizat)
rariște.
4.
(înv.)
dărâmare,
ruinare.
5.
(concretizat)
dărâmătură.
6.
(fig.)
destrămare,
spulberare,
îndepărtare.
7.
(fig.)
faptul
de
a
irosi
ceva
(forțele,
facultățile,
timpul,
viața,
etc.)
prin
folosire
dezordonată,
fără
profit;
rezultatul
acestei
acțiuni.
demolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. demola)
1.
care
a
fost
supus
demolării;
dărâmat.
2.
(fig)
distrus;
foarte
obosit.
3.
(var.
înv.)
demolit.
CLEDO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. khledos „dărâmătură”)
1.
„dărâmătură,
teren
necultivat”.