Dictionar

lugubru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lugubre, lat. lugubris)

1. infiorător, sinistru; macabru.
 

funebru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funèbre, lat. funebris)

1. de înmormântare.
2. marș ~ = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări.
3. trist, jalnic; lugubru, sinistru.
 

jubilant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jubilant)

1. care jubilează, manifestă o bucurie vie.
2. (antonime) luctuos, lugubru, trist.
 

luctuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. luctueux, lat. luctuosus)

1. care provoacă suferință, durere; care inspiră un sentiment de tristețe funebră; lugubru, trist.
2. (med.) respirație ~oasă = respirație în care expirația este însoțită de gemete.
 

macabru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. macabre)

1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.
2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.
3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți.