Dictionar

funerar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funéraire, lat. funerarius)

1. referitor la funeralii.
2. urnă ~ă = urnă în care se păstrează cenușa unui mort incinerat; piatră ~ă (sau monument) ~ = lespede sau monument pe mormântul cuiva.
 

arcosolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. arcosolium)

1. nișă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.
 

canopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canope)

1. vas funerar din alabastru, modelat cu un cap de om sau de animal, pentru păstrarea viscerelor morților.
 

cavou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caveau)

1. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții.
 

cenotaf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
 

cip 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cippe, lat. cippus, stâlp)

1. mică stelă funerară sau votivă.
 

columbar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. columbarium)

1. monument funerar cu nișe în care se păstrează cenușa morților incinerați.