Dictionar

incinerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incinération)

1. incinerare, cremațiune.
 

incinerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incinérateur)

1. aparat, cuptor, navă specială în care se ard deșeuri.
 

columbar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. columbarium)

1. monument funerar cu nișe în care se păstrează cenușa morților incinerați.
 

cremațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. crémation, lat. crematio)

1. acțiunea de a arde cadavrele sau rămășițele umane (sau cadavrele de animale); rezultat al acestei acțiuni; cremare, incinerație.
 

funerar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funéraire, lat. funerarius)

1. referitor la funeralii.
2. urnă ~ă = urnă în care se păstrează cenușa unui mort incinerat; piatră ~ă (sau monument) ~ = lespede sau monument pe mormântul cuiva.
 

urnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urne, lat. urna)

1. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați.
2. cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc.
3. (bot.) capsulă sporifică.