năclăire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. năclăi)
Etimologie: (v. năclăi)
1. îmbibare cu o substanță groasă, cleioasă, murdară; ungere peste măsură; năclăială; (prin ext.) murdărire.
2. alterare a alimentelor; coagulare a sângelui.
3. (reg.) înăbușire din cauza căldurii.