Dictionar

coagulare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coagulatio
2. FR coagulation
3. EN coagulation; curdling; clotting
4. DE Koagulation; Gerinnung
5. RU коarулaция; свёртывaние
6. HU koaguláció, alvadás, kicsapódás
 

coagulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. coagula)

1. acțiunea de a (se) coagula sau rezultatul acestei acțiuni.
2. trecerea de la o stare lichidă la una solidă, fenomen de solidificare a sângelui, laptelui, limfei; închegare, prindere.
3. (med.) ~ sanguină = procesul care duce la formarea cheagurilor de sânge.
4. (fig.) cristalizarea intereselor, sentimentelor.
5. (sinon.) coagulație, (înv.) coagulațiune.
 

criocoagulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cryocoagulation)

1. coagulare a țesuturilor cu ajutorul temperaturilor foarte joase.
 

diatermocoagulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. diathermo-coagulation)

1. coagulare a țesuturilor cu ajutorul diatermiei.
 

electrocoagulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. électrocoagulation)

1. metodă chirurgicală prin coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvență.
 

fotocoagulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. photocoagulation)

1. coagulare a sângelui prin raze laser.
 

termocoagulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. thermocoagulation)

1. metodă chirurgicală în coagularea sângelui cu ajutorul unui termocauter.
 

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
 

anticoagulant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anticoagulant)

1. (substanță) care împiedică sau întârzie coagularea sângelui; antifloculant.
2. (antonime) coagulant, coagulator.
 

antifloculant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antifloculant)

1. (substanță) care împiedică coagularea sângelui; anticoagulant.
2. (antonim) coagulant.
 

antitrombozină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antithrombosine)

1. substanță formată în ficat și în alte organe, care circulă în sânge, împiedicând coagularea.
 

coagul 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. coagulum)

1. gel obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag.
 

COAGUL-, COAGULO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coagul/o/-, cf. lat. coagulum)

1. „cheag, coagulare”.