Dictionar

gel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gel)

1. substanță coloidală cu aspect gelatinos.
2. (cosmetică) produs translucid pe bază de apă sau ulei (ex. ~ de păr, ~ de duș).
 

antigel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigel)

1. soluție care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.
 

ciomăgel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ciomag + -el)

1. diminutiv al lui ciomag; ciomăgaș, ciomăguț.
2. lovitură ușoară dată cuiva cu un ciomăgel.
 

flagel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flagelle, lat. flagellum)

1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva.
2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală.
3. s. m. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție.
4. tulpină secundară, uneori floriferă.
5. ramură filiformă (la briofite).
 

gelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélation, engl. gelation)

1. variație a limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp.
 

gelatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélatine, it. gelatina)

1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc.
2. piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
3. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină.
 

gelatină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gelatina
2. FR gelée; gélatine
3. EN jelly; gelatine
4. DE Gelatine; Gallerte
5. RU студень; желaтин
6. HU kocsonya, nyálka, zselatin
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
 

acidoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidose)

1. (med.) condiție caracterizată prin creșterea acidității sângelui, urinei.
2. boală a plantelor datorată creșterii acidității din sol.
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

acrocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyste)

1. chist sferic, gelatinos, la maturația celulelor generative.