OK
X
ofertant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (ofertă + -ant)
1.
(cel)
care
face
o
ofertă.
2.
(cel)
care
oferă
un
produs
sau
un
serviciu
pe
o
piață.
3.
(subst.;
antonim)
solicitant.
adjudecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1.
act
prin
care
se
adjudecă,
se
atribuie
ceva
cuiva;
licitație,
vânzare
celui
mai
mare
ofertant;
adjudecare.
2.
(var.)
adjudecațiune.
aucțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Auction, lat. auctio)
1.
proces
de
cumpărare
și
vânzare
de
bunuri
sau
servicii
prin
oferirea
acestora
la
licitație
(vânzarea
celui
mai
mare
ofertant,
iar
cumpărarea
de
la
ofertantul
cel
mai
mic);
vânzare
la
licitație.
mercenariat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (mercenar + -/i/at, cf. fr. mercenariat)
1.
condiția,
ocupația
de
mercenar;
ocupația
persoanei
care
se
vinde
celui
mai
mare
ofertant
pentru
a
îndeplini
o
sarcină,
o
slujbă
sau
care
se
vinde
ca
soldat
pentru
o
țară
străină.