Dictionar

rebeliune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rébellion, germ. Rebellion)

1. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat.
 

rebel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)

1. adj., s. m. f. participant la o rebeliune.
2. nesupus, recalcitrant.
3. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu.
4. (despre păr) care nu stă pieptănat.