OK
X
rectiliniu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rectiligne)
1.
(despre
mișcări)
care
se
desfășoară
în
linie
dreaptă;
drept.
2.
(despre
figuri
geometrice)
mărginit
de
linii
drepte.
arcat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arqué)
1.
curbat,
care
formează
un
arc;
care
are
sau
amintește
forma
unui
arc;
arcuat.
2.
(antonime)
drept,
rectiliniu.
linear, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. linéaire)
1.
rectiliniu.
2.
(mat.)
a
cărui
variație
poate
fi
reprezentată
printr-o
dreaptă.
3.
(despre
ecuații)
de
gradul
întâi.
rotatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rotatoire)
1.
care
are
o
mișcare
de
rotație
sau
care
se
referă
la
această
mișcare.
2.
(fizică)
putere
~ie
=
proprietatea
anumitor
substanțe
de
a
roti
cu
un
anumit
unghi
planul
de
polarizare
al
unei
raze
polarizate
rectiliniu
care
le
traversează.