Dictionar

dominion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dominion)

1. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independență.
 

manuscris, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

1. (text) scris de mână (azi și dactilografiat).
 

ostie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hostie, lat. hostia)

1. pâine folosită (azimă) pentru comunicatură în cultul catolic și luteran.
 

supleant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. suplléant)

1. s. m. f., adj. suplinitor.
2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).
3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.