OK
X
abazic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după germ. abatisch)
1.
(med.)
(persoană)
care
suferă
de
abazie.
acaparant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acapara + -ant)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparator.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparator.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparator.
acaparator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după fr. accapareur)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparant.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparant.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparant.
acuzat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acuza)
1.
(persoană)
care
face
obiectul
unei
acuzații,
care
este
inculpată;
învinuit,
învinovățit,
pârât.
adjunct, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1.
(persoană)
cu
funcție
imediat
subordonată
unui
conducător
de
instituție
etc.
admirator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. admirateur, lat. admirator)
1.
(persoană)
care
admiră
ceva
sau
pe
cineva.
2.
~
secret
=
cineva
care
admiră
o
altă
persoană,
dar
își
păstrează
identitatea
secretă
față
de
acea
persoană.