Dictionar

osetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ossète)

1. (lingvistică) limbă aparținând grupului iranian al familiei de limbi indo-europene, vorbită în Caucaz, în principal în Osetia de Nord, Osetia de Sud și Georgia.
 

oset, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ossète)

1. I. relativ la oseți sau Osetia.
2. legat de limba vorbită de oseți.
3. II. persoană care face parte din populația de bază a Osetiei (sau este originară de acolo).