OK
X
acroparestezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acroparesthésie)
1.
tulburare
a
sensibilității
cu
amorțire
în
extremitățile
membrelor.
hebetudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. hebetudo, fr. hébétude)
1.
stare
de
toropeală
datorită
căreia
bolnavul
este
cufundat
în
amorțire
fără
delir.
ațipeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ațipi + -eală)
1.
faptul
de
a
ațipi;
starea
celui
ațipit;
ațipire,
ațipit.
2.
început
de
adormire;
ațipire,
ațipit.
3.
stare
de
a
fi
pe
jumătate
adormit;
ațipire,
ațipit.
4.
dormire
ușoară,
cu
întreruperi;
ațipire,
ațipit.
5.
(prin
ext.)
stare
de
somn
de
durată
prea
scurtă;
ațipire,
ațipit.
6.
(fig.)
lâncezeală,
amorțire;
apatie.
dormitare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dormita)
1.
dormire
ușoară
și
intermitentă.
2.
stare
de
somnolență
ușoară
și
plăcută.
3.
stare
a
celui
lipsit
de
energie.
4.
cufundare
în
lene
sau
indiferență;
stare
în
inactivitare.
5.
(fig.)
zăcere
în
amorțire.
amorțitură
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (amorți + -itură)
1.
stare
anormală
care
se
manifestă
prin
amorțire
temporară
totală
sau
parțială
a
corpului;
amorțeală.