Dictionar

asamblaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assemblage)

1. asamblare.
2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.
3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale.
 

dezasambla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désassembler)

1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese.
2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare.
 

crabotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. crabotage)

1. acțiunea de a asambla două piese cu un crabot.
2. asamblaj realizat cu un crabot.