demonta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démonter)

1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente.
2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva).

demontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démontable)

1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).

demontabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. démontabilité)

1. capacitatea de a putea fi demontat.
2. caracterul a ceea ce este demontabil.
3. (antonim) indemontabilitate.

demontat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (demonta)

1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.

demontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (demonta)

1. (despre obiecte, piese etc.) desfăcut în părțile componente.
2. (fig.) descurajat, deprimat, dezorientat.
3. (arg.) purtat prin praf.
4. (antonim) montat.

baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.

cuplaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couplage)

1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.
3. program sportiv din două meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren.

debulona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déboulonner)

1. a scoate șuruburile.
2. a desprinde din șuruburi.
3. a demonta un obiect înșurubat.
4. (sinonim) a deșuruba.

decofra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décoffrer)

1. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton.

decofraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décoffrage)

1. acțiunea de a decofra, de a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton et cetera; decofrare, decofrat.
2. (antonim) cofrare.

degrea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégréer)

1. (mar.) a demonta greementul.